Despre iubire si alti factori anorganici

Despre iubire s-a vorbit mult, sau s-a incercat. Sunt constienta de faptul ca nu voi aduce prea multe in definitia iubirii, nici nu as incerca sa fac asta, insa ca orice fiinta umana am dreptul asigurat prin nastere de a incerca. Cred ca fiecare  om in viata lui s-a intrebat daca a fost sau este indragostit cu adevarat, daca a simtit puritatea acestui sentiment dincolo de legile placerii si ale atractiei. Si unde este acea iubire eterna? Curios este faptul ca in momentul in care scriam la acest articol a venit prietena mea cu filmul Seven Pounds, film recomandat de A. Cred ca ar trebui sa ii multumesc pentru ca astfel am putut sa vad in seara asta un film grozav, dar sfasietor. Incep sa devin patetica. Stiu. Filmul este grozav. Incepe cu o convorbire telefonica. Ben [Will Smith] suna la urgente si cere o ambulanta pentru…. propria sinucidere. Ce sa intelegi de aici, dar trebuie sa ai rabdare. Povestea isi dezvaluie treptat misterele. La jumatatea filmului stiam cum se va sfarsi, era aproape imposibil sa nu iti dai seama, avand in vedere ca, dupa parerea mea, Will Smith a intrat in pielea personajului foarte bine! Nici Rosario Dawson care interpreteaza rolul lui Emily, o bolnava de inima in ultimul stadiu,  nu este mai prejos in ciuda faptului ca nu am mai auzit de ea nicaieri.  „Dumnezeu a creat lumea in 7 zile… eu in 7 secunde am naruit-o pe a mea[Ben Thomas]. Drama lui Ben  ar fi greu de suportat, iar deciziile pe care acesta le ia, nu cred ca ar putea cineva sa le ia vreodata. Cine  stie?! Niciodata sa nu spui niciodata. Nu vreau sa spun cum se termina sau vreun indiciu ceva, caci trebuie sa astepti finalul ca sa traiesti filmul cu adevarat. Marturisesc ca in primele 10 minute ma asteptam la altceva, insa din momentul in care mi-am dat voie sa am rabdare cu filmul, mi-am dat seama ca in aceste 2 ore oricine isi poate aminti cat de minunat este sa fii om, sa dai si sa primesti.