Buna ziua, bine ati venit pe la mine. Nu sunt sigura, dar cred ca ceea ce fac prin acest articol poarta in blogosfera denumirea de “leapsa”. Nu Adelina mi-a propus sa-i preiau subiectul dar tentatia este prea mare sa nu-mi exprim si eu mai pe larg opinia. Spre deosebire de unii, pentru mine blogul nu (mai) este un drog, nu dupa entuziasmul initial cand scriam incurajata de numarul de vizitatori, altfel eu necrezand in talentul si nevoia mea de-a intretine un blog. Am sa completez acum comentariul pe care i l-am lasat Adelinei pe blog. Scriu pentru ca: o fac de cand ma stiu, iubesc sa scriu si-mi plac instrumentele de scris, sunt nelinistita daca nu am caiete si pixuri aproape (doua nu ma calmeaza suficient, daca n-ar vrea niciunul sa scrie tocmai cand am nevoie?) scriu terapeutic, actul scrisului ma elibereaza de temeri si de orice rau sufletesc, dupa fiecare “sesiune” de scris am un tonus mai bun, mi se clarifica viziunea asupra lucrurilor (bine, uneori sunt necesare mai multe sesiuni…) scriu pentru ca sunt organizata: daca ceva nu e pe lista, nu exista, pentru ca n-am memorie scriu pentru ca citesc mult si-mi plac unele idei sau versuri, citate asupra carora vreau sa ma gandesc mai apoi; le notez cam in felul acesta: “……..”, Jean-Claude Larchet, Terapeutica, p (pagina) 211. v (vezi) si p 204-208, de exemplu. De asemenea fac trimiteri la alte carti si alti autori care-au scris despre, pentru date care sa intregeasca intelegerea subiectului scriu pentru ca asa ma (auto) educ scriu pentru ca analizele pe care (mi) le fac ma indreapta si deseori, ma vindeca V-am spus cateva din motivele pentru care scriu, ideea e ca asa m-am pomenit, scriu de cand ma stiu. Nu scriu cu talent de scriitor, scriu pentru ca NU POT SA NU SCRIU. Acum revin la subiectul meu principal de azi (inspirat cum am zis, de Adelina). Am blog pentru ca: asa s-a intamplat (sau asa vrut Dumnezeu, si urmatoarele motive vor justifica poate aceasta posibilitate) fiind un proiect comun, impreuna cu sotul meu pornind blogul (ca urmare a participarii noastre la o lectie despre social-media), ne-a unit si mai mult, sa-l “crestem” fiind o preocupare a amandurora la inceput am blog pentru ca, nefiind interesata altfel de calculator, daca nu l-as deschide pentru a vedea de el, as rata minuni de texte si adeseori sa si cunosc autorii lor deosebiti (nu toti cei pe care-i plac la nebunie stiu de mine si nici dintre acestia, nu-mi scriu toti, subiectul oarecum tabu pe care-l abordez de o vreme punandu-i in incurcatura pe cativa care mai inainte imi mai lasau cateva vorbe bune ) am blog pentru ca sora mea mai mare, critica de multe ori la adresa mea, ma citeste si ma incurajeaza astfel sa continuu am blog pentru ca timpul pe care i-l acord este timpul meu de relaxare am blog pentru ca primesc cateodata reactii care ma inalta de fericire pentru toleranta si, asa simt, dragul cu care sunt perceputa pentru ceea ce sunt si ma dezvalui scriind. am blog pentru ca un suflet mic-mic, poate va creste, a vrut mult sa NU-l am am blog pentru ca eu nu am, din cauza handicapului, o caligrafie asa frumoasa cum o regasesc aici, in wordpress am blog pentru ca oameni care nu ma stiu ma cauta, ma citesc si-mi sunt aproape, in timp ce unii apropiati neaga prin ignorarea realitatii faptul ca am acest blog, care are succes prin mine insumi, deci am si eu o valoare cat de putin insemnata am blog pentru ca este o inventie atractiva foc de care vreau sa am si eu parte am blog pentru ca-mi place sa impartasesc cu ceilalti idei si sentimente am blog pentru ca-mi place sa comunic, sa socializez, sa nu fiu singura am blog pentru ca-mi place sa citesc alte bloguri. am blog pentru ca imi place ca ma citesc oameni din alte tari desi nu inteleg neam de ce, din Moldova (eu am origini basarabene), din U.S.
e cineva cu mine inca de la inceput (nu cred sa aflu vreodata cine e, am mai facut o incercare dar…nu)
.jpg)
