Medic, avocat, profesor si mai stiu eu ce alta
meserie alegem cand suntem mici. De obicei, acestea sunt aspiratiile parintilor
care incearca sa ne insufle inca din copilarie ceea ce vom deveni. Doar ca de
cele mai multe ajungem cu totul altceva.
Ne urmam inclinatiile, pasiunile si ne lasam
purtati de destin in directia unui orizont pe care il descoperim si il
construim din mers. Pentru unii dintre noi, lucrurile sunt clare si stim cu
certitudine ca vrem sa devenim ceva, insa pentru majoritate, alegerea unei
cariere ramane un mister chiar si atunci cand ajungem adulti.
Jonglam cu facultatile, apoi alergam de la un curs la altul, trecem prin job-uri
care ne plictisesc si ne consuma energia, iar in cele din urma descoperim
ca ceea ce vrem sa facem cu adevarat este
lucrul care ne face cea mai mare placere. Ani intregi de disperare ca nu stii ce
sa faci, comparatii cu cei din jur care la varsta ta au o functie, sunt ceva
sau cineva iar tu inca mai cauti.
Mereu m-am intrebat daca dansatorii
profesionisti si-au dorit cand erau copii sa devina dansatori. Cati dintre ei
au spus dupa prima lectie de dans „Eu asta vreau sa fac toata viata”?
Stiu ca
in prima faza, parintii te duc la o scoala de dans si descoperi singur daca ramane doar un mod de
a-ti petrece timpul sau treci la nivelul profesionist. Nu pot sa nu-i admir pe
aceia care si-au dedicat viata dansului, si au facut din dragostea lor pentru
ritm si coregrafie o frumoasa profesie.
Este de-a dreptul remarcabil traseul pe care dansatorii
profesionisti il parcurg pentru a atinge acel nivel de performanta atat de
ravnit de multi.
Cu siguranta cariera de dansator nu este
usoara! Vazuta prin ochii unui amator poate parea facila dar lucrurile nu stau
deloc asa. In spatele unui spectacol impecabil se ascund zeci de ore de munca
asidua in sala de dans, sacrificii, eforturi nenumarate si o puternica daruire
pentru tot ceea ce inseamna lumea dansului.
