In
Barbatie si onoare?
Posted on Friday, October 4, 2019
Nu pot sa nu ma amuz de apelativele pe care pina mai ieri si le adresau reciproc feluritele vipuri din PDL si PSD. Nu pot sa uit vitriolantele atacuri din ambele parti care au facut deliciul ultimilor vreo patru ani. Acum remarc insa, cu ironie desigur, "Parteneriatul pentru Romania"
Parteneriat care se mai impiedica doar de ambitul UDMR de a participa la guvernare doar ca "partener egal", cum a zis azi Marko Bela. Ieri, Mircea Geoana se tinea tare spunind ca "parteneriatul" nu va exista daca UDMR-ul e pastrat in carti
La peisajul asta mai pune sare pe rana si Basescu care a dat deja citeva bobirnace pesedistilor printre care numirea lui "draga Stolo" ca si potential premier pentru patru ani dar si sustinerea aceluasi UDMR
Totul pare complicat acum
Marele raspuns care va descifra totul va fi cel privind
"intransigenta" PSD in problema maghiarilor
Cine va renunta? Renunta Geoana? Renunta Basescu? Se retrage UDMR-ul? Cred mai departe ca renunta Geoana si accepta in parteneriatul pentru Romania si ungurii
Doar, sunt si ei de-ai nostri, nu? Dovada de barbatie politica, intelepciune si onoare A, si inca ceva, se exclude orice altfel de interes, de orice fel, decit cel national, din acest nobil parteneriat.
"Pupat toti piata Endependenti!"
P.S.: sunt tare curios sa vad cum vom mai privi in urma spre toate astea peste vreo patru-cinci luni
Share this: Facebook Twitter Tumblr Mai mult StumbleUpon Reddit Digg LinkedIn Email Print Like this: Like Be the first to like this post.
Barbatie si onoare?
joanna
1:07 AM
joanna
Florile pe care le-ai primit mă fac să sufăr mult. De atâta suferinţă nici nu pot măcar descifra despre ce flori era vorba. Şi ele se află acum în camera ta. Dacă aş fi într-adevăr dulapul, m-aş muta, aşa, deodată, ziua în amiza mare, din camera ta. Cel puţin până când florile s-ar ofili aş rămâne în anticameră. Nu, nu-i frumos. Şi uite cât de departe s-a ajuns cu toate şi totuşi am clanţa uşii tale atât de aproape dinainte ochilor precum călimara mea.Franz Kafka