Ce s-a intamplat cu idila? Dar cu iubirea?

Imi doream un noiembrie in care sa ma joc in culorile rosiatice ale toamnei, in care sa ma tzii de mana iar eu sa stiu cat de riscant e sa ma tzi de mana, in care sa avem sentimentul de iubire dar sa nu ne iubim in adevaratul sens al cuvantului. Dar tu te-ai indragostit de mine si ai fi putut sa spui “Te iubesc” iar eu n-as fi putut niciodata sa faca asta. Iubirea mea s-a pierdut intr-un rasarit de soare, intr-o dimineatza racoroasa, iubirea mea e intr-o scoica aflata pe nisipul din Vama, pe iubirea mea o scalda marea cu fiecare val al ei. Iubirea mea e pierduta … si azi o vreau inapoi, pentru prima oara dupa atata timp… imi vine sa ma sui in masina sa plec in Vama, sa-mi caut scoica mea, sa recuperez perla din ea… Nu inteleg de ce ai lasat scoica asta in nisipul rece… de ce m-ai sagetat? De ce dracului m-ai sarutat? Acum ca pe idila mea am convins-o ca n-am iubire, iar pe iubirea mea o urasc ca moare pe o plaja pustie… ma intreb ce culoare are toamna spre munte… Imi doresc ca cineva sa-mi aduca perla inapoi…