In
Marsupiul sufletului meu
Posted on Wednesday, July 4, 2018
Asta-noapte am visat ca m-ai sarutat. Nu stiu de ce, in toate fanteziile si visurile mele, n-am gasit/simtit/trait niciodata sarutul. Dimineata cand m-am trezit si mi-am amintit cu claritate, mi s-au inrosit obrajii. De parca m-ar fi vazut cineva…sau de parca mi-ai fi simtit/intuit visul. E vineri, iar dorul nu ma mai doare. Pesemne l-am framantat destul, ca pe aluat, pana i-am scos toate negurile si zbuciumul rau, l-am copt si acum il port cu mine pretutindeni, intr-un marsupiu bland al sufletului de care nu vreau, nu pot si nici n-am de gand sa mai scap vreodata. Afara ploua molcom, iar aerul e proaspat si curat.
Muzica ei se-mbina armonios cu ploaia de afara. De data asta nici n-am fost/nu sunt atenta la versuri, doar vocea-i o disting clar printre picaturile calme de ploaie. * **
Marsupiul sufletului meu
joanna
2:32 AM
joanna
Florile pe care le-ai primit mă fac să sufăr mult. De atâta suferinţă nici nu pot măcar descifra despre ce flori era vorba. Şi ele se află acum în camera ta. Dacă aş fi într-adevăr dulapul, m-aş muta, aşa, deodată, ziua în amiza mare, din camera ta. Cel puţin până când florile s-ar ofili aş rămâne în anticameră. Nu, nu-i frumos. Şi uite cât de departe s-a ajuns cu toate şi totuşi am clanţa uşii tale atât de aproape dinainte ochilor precum călimara mea.Franz Kafka