Marsupiul sufletului meu

Asta-noapte am visat ca m-ai sarutat. Nu stiu de ce, in toate fanteziile si visurile mele, n-am gasit/simtit/trait niciodata sarutul. Dimineata cand m-am trezit si mi-am amintit cu claritate, mi s-au inrosit obrajii. De parca m-ar fi vazut cineva…sau de parca mi-ai fi simtit/intuit visul. E vineri, iar dorul nu ma mai doare. Pesemne l-am framantat destul, ca pe aluat, pana i-am scos toate negurile si zbuciumul rau, l-am copt si acum il port cu mine pretutindeni, intr-un marsupiu bland al sufletului de care nu vreau, nu pot si nici n-am de gand sa mai scap vreodata. Afara ploua molcom, iar aerul e proaspat si curat. Muzica ei se-mbina armonios cu ploaia de afara. De data asta nici n-am fost/nu sunt atenta la versuri, doar vocea-i o disting clar printre picaturile calme de ploaie. * **