2012.

Radeam ieri de baietii de la mine din clasa care vorbeau despre 2012- sfarsitul lumii, si despre cum inainte de asta ei trebuie neaparat sa joace o partida de poker. Totul intr-o bine-prelungita gluma. In fine…ideea e ca azi mi-a venit in minte chestia asta cu 2012. Sfarsitul lumii. Pe naiba as adauga eu, dar na, nu despre asta vreau sa zic acum. Vreau sa zic despre faptul ca 2012 e in fiecare clipa. Metaforic vorbind. 2012 e acum si atunci. Pentru ca exista oameni care mor chiar acum – pentru ei asta reprezentand sfarsitul lumii lor. Exista lucruri care iau sfarsit. Exista prietenii care se pierd si relatii care se sfarsesc. In fiecare clipa, pentru cineva e momentul "2012?. Dar lucrurile se reinnoiesc odata cu timpul, prieteniile isi gasesc calea, iubirile se regasesc in alte brate. Totul se poate regasi – sub o forma sau alta. Mai putin moartea aia propriu-zisa. Dar si aia e inlocuita de cei care sufera pierderea unei persoane dragi..la un moment dat. Fie ca vrem, fie ca nu vrem ajungem iar la concluzia ca suntem ca niste bunuri substituibile. Sentimentele se pot gasi mereu in alte persoane, chiar daca de intensitati si forme diferite. Perceptia conteaza..