In
last autorefere blog. am sa gasesc eu ceva, altceva pt maine.
Posted on Thursday, August 15, 2019
(ma uit la anuntul asta si-mi zic, iata un om care stie ce vrea. companionship pentru vreo excursie perversa intr-un trecut stanjenitor. un anunt de bun simt, as zice. trecutul e murdar si obscen, e suprastiut, suprasolicitat, dintr-un pct de vedere. il poti explora cu abjectie si fara jena. ceva de genul. daaaaa) oscilez intre imi plac si nu imi plac statisticile. imi plac pt ca ordoneaza. imi displac din acelasi motiv. anyway, sunt in pana de subiecte ample, de larga respiratie, asa ca apelez la componentele nostalgice ale
orice ar fi sau sub egida a orice ar sta acest un an de cluj. ce s-a schimbat? cliseatic & expeditiv vorbind, totul. de la culoarea si lungimea parului, pana la perspectivele de viitor si cromatica afectiva. anul trecut eram satena si hippie-style, anul asta sunt roscata si no-style. anul trecut imi permiteam inca sa folosesc anumite cuvinte mari, obligatoriu scriptibile cu majuscula, anul asta ma feresc de ele ca dracu de tamaie. anul trecut citeam vonnegut, anul asta-saramago. anul trecut eram "cu cineva", anul asta sunt singura (si, cu artag zic, intentionez sa-mi pastrez forma actuala). anul trecut aveam cu 12 kile mai mult decat anul asta. paranteza anterioara isi mentine valabilitatea si in acest caz, minus ponderea metaforica. anul trecut eram fresh, anul asta sunt stafidita si ma uit numai la filme cu subiecte dezolante si insist sa pastrez standardele inalte al apetentei si sensibilitatii pt tot soiul de experiente livresti nesanatoase. anul trecut imi placeau culorile calde, anul asta imi plac toate nuantele de gri.
last autorefere blog. am sa gasesc eu ceva, altceva pt maine.
joanna
1:32 AM
joanna
Florile pe care le-ai primit mă fac să sufăr mult. De atâta suferinţă nici nu pot măcar descifra despre ce flori era vorba. Şi ele se află acum în camera ta. Dacă aş fi într-adevăr dulapul, m-aş muta, aşa, deodată, ziua în amiza mare, din camera ta. Cel puţin până când florile s-ar ofili aş rămâne în anticameră. Nu, nu-i frumos. Şi uite cât de departe s-a ajuns cu toate şi totuşi am clanţa uşii tale atât de aproape dinainte ochilor precum călimara mea.Franz Kafka