Ai venit, toamna!

Ai venit, toamna! Anul acesta ce sa-ti mai scriu? Ca frunza te asteapta cu-nfrigurare, dornica s-o imbujorezi, impletindu-i din raze de soare cununi? Ca strugurii plang in ciorchini ca muguri de sani doritori de lapte de mama? Ca roadele lumii tanjesc dupa tine, gata fiind sa le-mbraci in haine de gala si sa le pui pe raftul de sus, ca pe-o comoara? Ca gem pomii sub povara magiunului ce va umple, sfidator pentru cucoane-branzeturi, ale maicilor poale-n brau? Ca se coc gutuile si se vor a fi iubite si iarasi iubite, intr-o dulceata cu parfum de ingemanari timpurii ori rascoapte? Nu-ti mai scriu. Am tot scris. Si despre toamna normala, si despre cea plina de cioburi, umplute toate cu doruri. Mai bine te las pe tine… sa ne (in)canti!