Vulnerabilitatea femeii “fara statut” – varianta actualizata

Oare de ce femeia necasatorita si fara copii este mereu mai vulnerabila? Chiar si in fata angajatorului-femeie sau barbat? In afara de motivele clasice pe care nu vreau si nici nu am motive sa le dezbat, ar mai fi cateva… femeia fara de copii ARE TIMP. Cel putin asa se considera. Poate sta la munca sau la munci pana tarziu in noapte fara probleme, nu are “obligatii”. E doar firesc ca ea sa ramana sa stinga lumina pentru ca n-o asteapta “o familie” acasa, ea poate renunta usor la zilele libere, pentru ca nu “trebuie” sa mearga cu copiii la mare, ea nu are dreptul sa petreaca sfintele sarbatori altundeva decat la servici pentru ca tot e singura, si asa mai departe. Nu mai vorbesc despre femeia divortata, vazuta si perceputa si ea ca un rebut. Naucita adesea de faptul ca tocmai mana care odinioara a mangaiat-o i-a devenit treptat pumn, ajunge sa fie tratata de societate doar ca jumatate de om, nu ca intreg. De parca pana atunci fusese o anexa, sau doar atasul unei motociclete, atas ce niciodata n-ar fi in stare sa mearga inainte singur. Neprotejata, uitata, marginalizata, e fortata sa-si accepte “non-statutul” drept pecete pe frunte, adesea cu rol si forta de stigmat. Cine ma cunoaste bine stie ca nu sunt deloc o feminista. Nici termenul nu-l agreez. Ba chiar am momente in care sunt exact opusul… Dar lumea si viata ma obliga sa dau explicatii periodic, in diferite contexte, cum de nu sunt ca toti ceilalti. Pentru ca nu sunt. Simplu. Si nu vad de ce ar trebui sa-mi modelez eu viata dupa tiparul celor multi. Eu nu le cer sa se “muleze” dupa mine, nici ei sa nu imi faca programul zilnic. Cu ce drept pot spune ceilalti ca eu, neavand familie (in acceptiunea clasica a termenului) ori copii, pot sta cu orele peste program? Cine le da voie sa emita judecati ori sa presupuna ca dupa-amiaza am timp liber, prin urmare pot ramane cu usurinta la servici? La primul interviu de angajare la care am fost (era vorba de o companie de asigurari), mi s-a comunicat raspicat : “ok, te iau, dar sa nu te apuci sa faci vreun copil, ca te zbor”. M-am ridicat de pe scaun si am plecat. Nici nu stiam cum ajunsesem acolo. Ceea ce unii considerau a fi vulnerabil se dovedea a fi “punct forte” pentru altii – sa nu ai ‘obligatii’. Au trecut ani de atunci, poate prea multi, iar vulnerabilitatea a ramas. In sistemul romanesc esti privit ca o dihanie, daca nu esti ca toata lumea. Subiectul acesta reapare periodic, precum un laitmotiv al timpurilor sumbre pe care le traversam. Scriam si cu vreo doi ani in urma despre fiinta ori resursa (a se citi aici) si despre etichete. * Azi nu stiu exact in ce proportie am reusit mereu ‘sa ma tin de cuvant si sa nu fac ceva anume doar de dragul de a fi in rand cu lumea’. Dar stiu ca imi e din ce in ce mai greu sa lupt cu etichetele… ori, mai precis, cu etichetarea. Si sa fiu eu cel castigator.
 

IT & Life.. Published @ 2023 by fantezii