In
killing moon& honey roasted days
Posted on Monday, September 16, 2019
imi clatesc ochii pe 300 love letters, un proiect de autoterapie-psihoepistolara (as in: inscenarea unor scrisori care sa redea stari de fapt amalgamate), a carui finalitate practica, spune autoarea, este aceea de a o face capabila sa scrie o scrisoare de amor oricui. de a putea sa depaseasca inhibitia generata de prea multi factori necunoscuti din ecuatiile pre-afective. din virulenta schimbarilor de cadre si de registre sentimentale. factorii care iti electrizeaza cumva, chestia aia cliseic numita in cele cateva randuri pe care ti le-au scris profii in albumul de-a 12a- autostrada vietii. ca si cand n-ar avea altceva de facut decat sa-i realizeze, zi de zi, scenariul. cadrul. filmabil si fotografiabil la orice moment istoric - subiectiv sau obiectiv vorbind istoric- cu putinta. poate fi inspiring. in fine, toata seara de vineri am oscilat intre ceaiul vienesse cookies cu baudrillardul proaspat achizitionat, excese visatoare adecvate acestei honey roasted month, cu privirea autocolant pe macaraua luminata de anuntul rosietic "apartamente de inchiriat" urmat de un numar de telefon cu multi de 7, siteul apartment therapy si big ideas that happened to happen.
si ca sa nu fiu nevoita sa folosesc un ton care, oricat de atragator, mi se pare ca nu reuseste sa ma prinda inca, e exact ca si cum dupa ani de zile de imbracaminte second hand ti-ai putea permite hainele in care defileaza silfide sidefii pe podiumurile de la saptamana modei in paris, ma rezum la o serie de significant happy dots care sa sufoce spatiul a ceea ce ar putea lua forma unui patetism neintentionat, dar singurul fezabil intr-un "zambet, fluturei stomacali si aer primavaratic" clichee
killing moon& honey roasted days
joanna
6:18 AM
joanna
Florile pe care le-ai primit mă fac să sufăr mult. De atâta suferinţă nici nu pot măcar descifra despre ce flori era vorba. Şi ele se află acum în camera ta. Dacă aş fi într-adevăr dulapul, m-aş muta, aşa, deodată, ziua în amiza mare, din camera ta. Cel puţin până când florile s-ar ofili aş rămâne în anticameră. Nu, nu-i frumos. Şi uite cât de departe s-a ajuns cu toate şi totuşi am clanţa uşii tale atât de aproape dinainte ochilor precum călimara mea.Franz Kafka